Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. gratitude, lat. gratitudo)
1. sentiment de recunoștință și afecțiune față de cineva.
2. (antonim) ingratitudine, nerecunoștință.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. ingratitude, lat. ingratitudo)
1. atitudinea celui ingrat; nerecunoştinţă.
Parte de vorbire: s.n. invar.
Origine: (lat. ex voto „după legământ”)
1. placă, pictură sau orice alt obiect purtând o formulă de recunoștință, care se pune într-un loc venerat (biserică sau capelă), în semn de mulțumire pentru obținerea unui har sau împlinirea unei dorințe.
2. (prin ext.) semn de recunoștință, de gratitudine.
Parte de vorbire: s.
Origine: (după fr. reconnaissance)
1. aducere aminte cu dragoste, recunoaştere a unei binefaceri primite; gratitudine.