Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. gracier, it. graziare)
1. a suspenda executarea pedepsei unui condamnat sau a o comuta în alta mai uşoară.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (după fr. disgracier)
1. a nu mai favoriza pe cineva, a-l arunca în dizgraţie.
Parte de vorbire: loc. adv.
Origine: (lat. exempli gratia)
1. după cum arată exemplele; de exemplu.
Parte de vorbire: locuțiune adverbială
Origine: (lat. verbi gratia)
1. locuțiune folosită pentru a adăuga informații explicative sau pentru a afirma ceva în cuvinte diferite, cu înțelesul „de exemplu”.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. charisme, gr. kharisma)
1. dat particular conferit oamenilor prin graţia divină; har.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. contempération, lat. contemperatio)
1. impuls presupus a proveni de la graţia divină şi care ar face să încline voinţa către ceva, fără a o determina însă.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. félinité)
1. caracter felin, ansamblu de comportamente caracteristice ale pisicii.
2. (literar) care are flexibilitatea, grația și viclenia unei pisici.
3. suplețe, agerime, grație (în mișcări).
Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. gratia, it. grazia, /II/ fr. grâce à)
1. drăgălășenie, gingășie, finețe, eleganță (în atitudini, în mișcări).
2. (pl.) atitudini, cuvinte drăgălașe.
4. a intra în ~ ile cuiva = a obține bunăvoința cuiva.
5. har, ajutor supranatural pe care divinitatea îl acordă oamenilor pentru a se mântui.
6. stare de ~ = creație poetică; poezie; ipostază, inspirație poetică.
7. lovitură de ~ = lovitură care aduce sfârșitul, moartea.
8. (mit.) fiecare dintre cele trei zeități care personificau grația și frumusețea feminină.
9. prep. cu ajutorul, datorită.
Parte de vorbire: s.
Origine: (engl., fr., sancr. karma)
1. noţiune a filozofiei budiste care desemnează renaşterile şi reîncarnările succesive ale sufletelor, migraţia acestora după moarte, în funcţie de faptele săvârşite pe pământ; fatalitate, destin.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. pélagianisme)
1. doctrină eretică creştină care nega urmările păcatului originar, susţinând că oamenii pot săvârşi binele şi fără graţia divină.