Dictionar

Amortiza

Parte de vorbire: vb.
Origine: (după fr. amortir)

1. a stinge treptat un credit, un împrumut, prin plăţi periodice.

2. a înlocui treptat capitalul fix al unei întreprinderi prin cote anuale.

3. a recupera o cheltuială.

4. a scădea progresiv amplitudinea unei mărimi pentru un fenomen de ondulaţie.

5. a atenua, a diminua (un şoc, un zgomot).


Amortizabil, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. amortissable)

1. care se poate amortiza; amortibil.

2. care poate fi rambursat prin plăți succesive.


Amortizat, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (amortiza)

1. (despre o datorie, un împrumut de stat etc.) stins (prin plata integrală).

2. (despre un șoc, o lovitură etc.) atenuat.


Amortizabil, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. amortissable)

1. care se poate amortiza; amortibil.

2. care poate fi rambursat prin plăți succesive.


Aperiodic, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. apériodique)

1. care nu este periodic, care nu are loc la intervale regulate; lipsit de periodicitate; aciclic.

2. (despre un sistem fizic) care atinge fără oscilații o poziție de echilibru.

3. (electronică) circuit ~ = circuit care nu are propria sa perioadă de oscilație.

4. (fizică) mișcare = mișcare mecanică sau fizică foarte amortizată, care nu are tendința de a oscila în jurul unui punct de echilibru.

5. (matematică) care, deși se repetă, nu are perioadă.

6. (antonim) periodic.


Decrement

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. décrément)

1. (mat.) diminuare a valorii unei cantităţi variabile.

2. (fiz.) ~ logaritmic = caracteristică cantitativă a vitezei de amortizare a unui fenomen oscilatoriu.


Paraşoc

Parte de vorbire: s.
Origine: (după fr. pare-chocs)

1. garnitură destinată a amortiza şocurile, plasată în faţa sau în spatele unui vehicul.


Plusvaloare

Parte de vorbire: s.
Origine: (după fr. plus-value)

1. profit constituit din diferenţa între valoarea bunurilor produse şi ansamblul salariilor şi al amortizării.

2. excedent al încasărilor faţă de cheltuieli; beneficiu.