Rezultate principale (Haltă):
Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Halte/stelle/, fr. halte)
1. stație mică de cale ferată, unde nu se opresc decât trenuri locale.
3. scurtă oprire a unei trupe în marș, pentru odihnă, ajustarea echipamentului sau verificarea tehnicii de luptă.
4. punct rutier de oprire obligatorie pentru îndeplinirea unor formalități administrative sau plata unei taxe.
Rezultate secundare (Haltă):
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (auto- + haltă)
1. facilitate de pe un drum la care opresc autobuzele intraurbane și autocarele de transport public interurban pentru a permite călătorilor să urce și să coboare din vehicul; haltă pentru autobuze, stație de autobuz.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (auto- + haltă)
1. facilitate de pe un drum la care opresc autobuzele intraurbane și autocarele de transport public interurban pentru a permite călătorilor să urce și să coboare din vehicul; haltă pentru autobuze, stație de autobuz.