Parte de vorbire: s.n.
Origine: (engl. hardware)
1. ansamblul echipamentelor materiale, mecanice, magnetice, electrice și electronice, care intră în constituția unui computer sau, în general, a mașinilor de prelucrare a informațiilor; hard.
2. elementele materiale ale unui sistem informatic.
Parte de vorbire: s.n. (fam.)
Origine: (hard[ware])
1. (informatică) echipamentele materiale, mecanice, magnetice, electrice și electronice care alcătuiesc structura fizică a unui calculator sau, în general, a unei mașini de prelucrare a datelor; hardware.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (engl. microcomputer)
1. calculator sau minicalculator simplu, de mici dimensiuni, construit în jurul unui microprocesor și dotat cu software și hardware (ecran, tastatură etc.) pentru procesarea completă a informațiilor; microcalculator.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. protocole, germ. Protokoll, lat. protocollum, gr. protokollon)
1. totalitatea formelor și practicilor de ceremonial care se aplică la festivități oficiale în relațiile diplomatice.
2. serviciu însărcinat cu luarea măsurilor privitoare la ceremonial.
3. document care consemnează dezbaterile purtate în cadrul unui congres, al unei conferințe internaționale, al unor tratative.
4. act suplimentar al unui tratat prin care se stabilește modul de aderare la un acord preexistent.
5. înțelegere internațională încheiată în diferite domenii.
6. document în care se consemnează schimbul instrumentelor de ratificare, încheierea unor tratative.
7. (inform.) convenție hardware și software de schimb a informațiilor între două sisteme.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (engl. supportability)
1. însuşirea de a fi suportabil, tolerabil; capacitatea de a putea suporta.
2. (inf.) faptul, pentru software sau hardware, de a fi acceptat de sistemul de operare, de a fi compatibil cu acesta.
3. (anton.) insuportabilitate.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (engl. link)
1. (inf.) adresă prin care se conectează fie modulele unui program, fie modulele hardware ale unei rețele de calcul.
2. (inf.) relație stabilită între informații astfel încât accesul la una să permită accesul rapid la alta; referință într-un hipertext; hiperlink, legătură.
3. (inf.) o referință, sub formă de fișier, la un fișier sau director.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (engl. crash)
1. accident de mașină, avion sau alt vehicul; accidentul unui avion care se zdrobește de sol, prăbușire de avion; accidentul unei mașini care se lovește de un obstacol.
2. (informatică) defecțiune a software-ului sau hardware-ului computerului, care face ca acesta să se închidă sau să devină parțial sau total inoperabil.
3. (finanțe) scădere bruscă a afacerilor sau a prețurilor acțiunilor (care duce la o prăbușire în lanț).
4. (automobile) ~ test = test de impact al unui automobil în scopul de a măsura siguranța la o viteză dată.