Dictionar

Rezultate principale (Amplitudine):

Amplitudine

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. amplitude, lat. amplitudo)

1. distanţa dintre poziţiile externe ale unui corp care oscilează.

2. lungimea pasului unui cal.

3. (mat.) distanţă care separă punctele extreme ale unul arc de curbă.

4. ~ a unui astru = arcul de orizont între punctul cardinal est şi vest şi punctul de pe orizont unde astrul răsare (apune).

5. (fig.) întindere, amploare.

6. valoare absolută, maximă a elongaţiei unei mărimi care variază periodic.

7. ~ climatică = diferenţa dintre valorile maximă şi minimă înregistrate de un element meteorologic în evoluţiile sale periodice.


Rezultate secundare (Amplitudine):

Izoamplitudine

Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Isoamplitude)

1. linie care uneşte punctele cu aceeaşi amplitudine a temperaturii medii sau extreme a aerului dintr-o perioadă de timp.


Amortiza

Parte de vorbire: vb.
Origine: (după fr. amortir)

1. a stinge treptat un credit, un împrumut, prin plăţi periodice.

2. a înlocui treptat capitalul fix al unei întreprinderi prin cote anuale.

3. a recupera o cheltuială.

4. a scădea progresiv amplitudinea unei mărimi pentru un fenomen de ondulaţie.

5. a atenua, a diminua (un şoc, un zgomot).


Anizoscilometrie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. anisoscillométrie)

1. inegalitate de amplitudine a oscilaţiilor arteriale.


Anizosfigmie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. anisosphygmie)

1. inegalitate în amplitudinea pulsului arterial.


Atenuator

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. atténuateur)

1. dispozitiv care reduce amplitudinea unei mărimi.

2. dispozitiv electric într-un circuit de transmisiune pentru reducerea nivelului unui semnal.

3. dispozitiv folosit pentru a reduce amplitudinea unui semnal electric (în opoziție cu amplificatorul).

4. dispozitiv în tuburile de ventilaţie, care comunică în vederea reducerii zgomotului.


Clonic, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. clonique)

1. (despre convulsii şi contracţii musculare) involuntar şi de mare amplitudine.


Hidrograd

Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Hydrograd)

1. unitate de măsură a variaţiei nivelului apelor curgătoare egală cu a zecea parte din amplitudinea maximă.