Dictionar

amputa

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. amputer, lat. amputare)

1. a tăia chirurgical un membru al corpului.
2. (fig.) a ciopârți, a tăia; a diminua.
 

amputare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (amputa)

1. acțiunea de a amputa; amputat, amputație.
2. tăiere pe cale chirurgicală (sau pierdere accidentală) a unui membru al corpului, a unui organ.
 

amputație

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. amputation, lat. amputatio)

1. acțiunea de a amputa; amputare, amputat.
2. operație care constă în separarea unei părți sau a întregului membru de corp.
3. îndepărtarea chirurgicală a unui organ, a unui viscer sau a unui țesut.
4. malformație constând în lipsa sau dispariția unui organ util.
5. (var.) (înv.) amputațiune.
 

reamputa

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (re1- + amputa)

1. a amputa un nou segment al aceluiași organ.
 

amputație

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. amputation, lat. amputatio)

1. acțiunea de a amputa; amputare, amputat.
2. operație care constă în separarea unei părți sau a întregului membru de corp.
3. îndepărtarea chirurgicală a unui organ, a unui viscer sau a unui țesut.
4. malformație constând în lipsa sau dispariția unui organ util.
5. (var.) (înv.) amputațiune.
 

autotomie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. autotomie)

1. automutilare a unui animal care se simte în pericol.
2. autoamputare a unei părți a corpului la care recurg unele animale (șopârla, crabii).
3. capacitate pe care o au unele organisme vegetale de a-i reface unele părți desprinse spontan.
 

cinematizare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după fr. cinématisation)

1. procedeu de amputare chirurgicală a bonturilor, folosind contracțiile mușchilor ce se inserează pe partea amputată, pentru acționarea ulterioară a unor proteze mecanice.
 

dezarticula

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. désarticuler)

1. tr. (med.; despre membre) a face să iasă din articulație.
2. (chir.) a amputa la nivelul unei articulații.
3. refl. (despre oase) a ieși din încheieturi.
4. a-și pierde coeziunea, a se dezmembra.
 

glosotomie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. glossotomie, cf. grec. glossa „limbă” + tome „tăiere”)

1. (med.) amputație chirurgicală a limbii.
2. (med.) intervenție chirurgicală care vizează îndepărtarea totală sau parțială a limbii.
 

heteromorfoză

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. hétéromorphose)

1. diversitate morfogenetică.
2. (med.) înlocuire a unei porțiuni dintr-un organ distrus.
3. (biol.) fenomen de regenerare prin care un organ amputat este înlocuit cu un organ de altă natură.
4. (bot.) regenerare a organului vegetal sub altă formă.