Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. hydre, lat. hydra)
1. (mit.) şarpe uriaş, închipuit cu şapte capete, care, tăiate, creşteau la loc.
2. (fig.) nenorocire, rău care creşte inevitabil.
3. animal celenterat care trăieşte pe fundul apelor dulci, fixându-se cu ajutorul unui disc.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. hydracariens)
1. pl. acarieni de origini diferite, adaptaţi la viaţa acvatică.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. hydracide)
1. acid din combinarea hidrogenului cu un metaloid.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. hidradénome)
1. (med.) tumoră mică, de obicei benignă, a glandelor sudoripare; adenom sudoripar.
Parte de vorbire: adj., s.n.
Origine: (fr. hydragogue)
1. I. care declanșează evacuarea lichidelor din organism.
2. II. denumire care se aplică tuturor agenților capabili să provoace evacuarea lichidelor din organism (sudorifice, purgative, diuretice); purgativ puternic.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. hydramnios)
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. hydrante, germ. Hydrant)
1. dispozitiv de închidere-deschidere a apei din conducte, sub presiune, la care se pot racorda unul sau mai multe furtunuri.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. acétamide)
1. (chimie) compus organic, alb, cristalin și solid în forma sa pură, produs prin deshidratarea acetatului de amoniu (CH3CONH2); amidă a acidului acetic.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. acroléine)
1. (chimie) aldehidă etilenică, lichid volatil, cu miros neplăcut, prin deshidratarea glicerinei; propenal.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr., engl. allophane)
1. argilă coloidală, amestec de silicaţi de aluminiu hidrataţi, care măreşte plasticitatea maselor ceramice.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. alunite)
1. sulfat natural hidratat de aluminiu şi potasiu.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. amiante)
1. (mineralogie) silicat natural hidratat de calciu și magneziu, cu contextură fibroasă, filtrantă și ignifugă; azbest.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. amide)
1. compus organic obţinut prin deshidratarea sărurilor amoniacale.