Parte de vorbire: s.
Origine: (după fr. hypercorrection)
1. greşeală de limbă izvorâtă din necunoaşterea adevăratei forme a etimonului unui cuvânt de către vorbitor şi din teama acestuia de a nu greşi, din efortul conştient de a se conforma mecanic normelor limbii literare; hiperliterarizare.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (hiper- + literarizare)
1. greșeală de limbă generată de dorința de a se exprima exagerat de literar; hipercorectitudine.