Dictionar

Hiperfuncţie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. hyperfonction)

1. (med.) activitate exagerată a unui organ, aparat sau ţesut.


Hiperadrenalism

Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. hyperadrenalism)

1. hiperfuncţie a suprarenalelor.


Hiperestrogenie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. hyperoestrogénie)

1. exces de hormoni estrogeni în organism, datorat hiperfuncţiei ovariene.


Hipergonadism

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (engl. hypergonadism)

1. (med.) secreție excesivă de hormoni de către gonade (glandele genitale), adică testiculele la bărbați și ovarele la femei; hipergenitalism.

2. ~ masculin = hiperfuncție endocrină a testiculului; hiperorhidie.

3. (antonime) hipogenitalism, hipogonadism.


Hiperorhidie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. hyperorchidie)

1. (med.) secreție excesivă sau hiperfuncţie endocrină a testiculului; hipergonadism masculin.


Hiperovarie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. hyperovarie)

1. hiperfuncţie endocrină a ovarului.