Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. homéopathie)
1. metodă terapeutică bazată pe administrarea de substanţe chimice în concentraţii extrem de mici, prin diluţii succesive, care produc afecţiuni analoage bolii ce se combate.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. allopathie)
1. (med.) medicină convențională bazată pe administrarea de substanțe active care vizează contracararea efectelor și cauzelor bolilor.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. homéopathe)
1. I. relativ la homeopatie; care practică homeopatia.
2. II. medic specialist în homeopatie.
Parte de vorbire: s.
Origine: (micro1- + doză)
1. doză1 infinitezimală, folosită în homeopatie.