Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. anarchisme, rus. anarhizm, germ. Anarchismus)
1. concepţie, mişcare social-politică extremistă care neagă necesitatea statului şi formele lui de organizare, a ordinii şi disciplinei sociale în general.
Parte de vorbire: s.
Origine: (neo- + anarhism)
1. curent politic care reia şi actualizează unele teze ale vechiului anarhism.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. anarchiste, rus. anarhist, germ. Anarchist)
1. I. referitor la anarhism, ideal politic bazat pe suprimarea statului şi autorităţii.
2. care este favorabil anarhismului; care mărturisește, care exprimă sau care răspândește această doctrină.
3. II. adept al anarhismului; persoană care profesează, care practică anarhismul.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. anarchisant)
1. care manifestă simpatie pentru anarhism.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (rus. anarho-individualist)
1. I. care aparține anarhoindividualismului.
2. II. adept al anarhoindividualismului (variantă a anarhismului, care caută să abată clasa muncitoare de la disciplina proletară și de la lupta pentru putere).
Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (rus. anarho-sindikalist)
1. I. legat de anarhosindicalism.
2. II. susținător al anarhosindicalismului, curent din mișcarea sindicală internațională influențat de ideile anarhismului.
Parte de vorbire: s.
Origine: (neo- + anarhism)
1. curent politic care reia şi actualizează unele teze ale vechiului anarhism.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (semi- + anarhist)
1. care are parţial caracteristicile anarhismului.