Dictionar

horst

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Horst)

1. regiune mai înaltă a scoarței terestre, mărginită de falii, rămasă ridicată după scufundarea regiunilor vecine.
 

horști

Parte de vorbire:  s.m.pl. (reg.)  
Etimologie: (necunoscută)

1. plantă erbacee cu frunze păroase și cu flori brune sau verzi (Luzula pilosa).
2. mălaiul-cucului (Luzula maxima).