Parte de vorbire: s.m.
Origine: (rus. huligan)
1. cel care face acte de huliganism, care încalcă în mod grosolan drepturile și libertățile celorlalți cetățeni.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (huligan + -ic)
1. de huligan, specific huliganilor sau huliganismului, care ține de huligani sau de huliganism.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (huligan + -ism)
1. purtare, atitudine brutală, care denotă lipsă de cuviinţă, de respect faţă de regulile de convieţuire socială.
2. comportament de huligan; vandalism de grup.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. apache)
2. derbedeu, huligan, bandit, hoţ, tâlhar.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (huligan + -ism)
1. purtare, atitudine brutală, care denotă lipsă de cuviinţă, de respect faţă de regulile de convieţuire socială.
2. comportament de huligan; vandalism de grup.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (huligan + -ic)
1. de huligan, specific huliganilor sau huliganismului, care ține de huligani sau de huliganism.