Parte de vorbire: vb. tr.
Origine: (igienă + -iza, cf. fr. hygiéniser)
2. a curăța sau a dezinfecta pentru a asigura igiena oamenilor și a mediului.
3. a introduce igiena într-un mediu, o populație.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.n.
Origine: (igieniza)
1. I. care curăță și dezinfectează.
2. II. produs folosit pentru curățare și dezinfectare.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (igieniza, cf. fr. hygiénisation)
1. acțiunea de a igieniza și rezultatul ei.
2. tratament fizic sau chimic care reduce la un nivel satisfăcător prezența microorganismelor patogene dintr-un mediu; (prin ext.) curățenie.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (igieniza)
1. care a devenit igienic; (prin ext.) curat.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (igieniza, cf. fr. hygiénisation)
1. acțiunea de a igieniza și rezultatul ei.
2. tratament fizic sau chimic care reduce la un nivel satisfăcător prezența microorganismelor patogene dintr-un mediu; (prin ext.) curățenie.