Dictionar

Ilegalitate

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. illégalité)

1. act ilegal.

2. situaţie ilegală a unei organizaţii, a unui activist al acesteia; ilegalism.


Clandestinitate

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. clandestinité)

1. caracter clandestin; ilegalitate.


Ilegalism

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. illégalisme)

1. caracter ilegal; ilegalitate.


Ilegalist, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (ilegal + -ist)

1. activist care luptă în ilegalitate.


Ilegaliza

Parte de vorbire: vb.
Origine: (engl. illegalize)

1. a trece în ilegalitate, a declara ilegal (2).


Ilicitate

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (ilicit + -itate, cf. it. illiceità)

1. caracterul a ceea ce este ilicit; faptă, acțiune ilicită; ilegalitate.

2. interzicere a unui lucru, a unei acțiuni prin lege.