ilumina

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. illuminer, lat. illuminare)

1. tr. a lumina puternic (decorativ).
2. refl. (fig.; despre față, ochi etc.) a străluci de bucurie.

iluminare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (vb. ilumina)

1. acțiunea de a (se) ilumina și rezultatul ei; iluminat.
2. împodobire a unui oraș sau a unui edificiu cu multe lumini, cu ocazia unei sărbători, serbări etc.
3. producere și răspândire a luminii (artificiale) într-o încăpere, pe o stradă etc.
4. (fig.) trezire a spiritului, a atenției etc.; revelație.
5. (fiz.) mărime fotometrică egală cu densitatea fluxului lumios care cade pe suprafața unui corp.

iluminat

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (vb. ilumina)

1. faptul de a ilumina, iluminare.
2. ~ de avertizare = lumină intermitentă care se declanșează automat pentru a atrage atenția asupra funcționării defectuoase a unor sisteme, instalații, aparate.
3. tehnica producerii și răspândirii luminii artificiale.

iluminație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. illumination, lat. illuminatio)

1. iluminare puternică a unui oraș, a unei străzi, cu ocazia unei festivități.

a giorno

Parte de vorbire:  loc. adv.  
Etimologie: (it. a giorno)

1. caracterizează un iluminat la fel de strălucitor ca lumina zilei, ca ziua.
2. luminat a ~ = luminat cu lămpi multe.

ancoșă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. encoche)

1. crestătură de dimensiune redusă sau tăietură mică.
2. decupaj utilizat pentru reperare; marcaj servind drept reper.
3. (cinema.) decupare pe marginea filmelor cinematografice, care acționează dispozitivul de schimbare a iluminării în porțiunea mașinii de copiat.
4. (electronică) canal într-o piesă metalică pentru a introduce conductorii electrici.

aplică

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. applique)

1. ornament în relief care se aplică pe veșminte, vase, mobilier etc.
2. lampă de iluminat, care se fixează pe perete.

aureolă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. auréole, lat. aureola)

1. cerc luminos cu care pictorii înconjură capetele unor personaje, în special ale sfinților; nimb.
2. halo în jurul unui astru, al unei efigii, pe o fotografie etc.
3. zonă luminoasă care înconjură flacăra propriu-zisă.
4. fenomen de iluminare parazită, sub formă de inele concentrice, în jurul punctelor luminoase de pe ecranul tubului cinescop.
5. efect nedorit de zonă luminoasă pe mărcile poștale litografiate.
6. (fig.) glorie, faimă; aură (1).

auroră

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. aurore, lat. aurora)

1. lumină care precedă răsăritul soarelui; zori de zi.
2. ~ polară = fenomen atmosferic specific regiunilor polare, iluminarea cerului în timpul nopții, prin arcuri de culoare albastră, verde-gălbuie sau roșie.
3. (fig.) început al unei alte epoci.

automat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. automate, germ. Automat, lat. automatus, gr. automatos)

1. adj. acționat cu ajutorul unui dispozitiv care efectuează singur o anumită operație.
2. armă ~ă = (și s. n.) = armă de foc la care armarea se face automat; pistol-mitralieră.
3. (și adv.) care se face mecanic.
4. s. n. aparat, dispozitiv, mașină care, fără intervenție exterioară, efectuează o anumită operație.
5. ~ de scară = dispozitiv care asigură iluminarea temporizată a holului și scările din blocuri.
6. unitate în care băuturile și alimentele ușoare sunt servite automat, prin introducerea într-un aparat a unor fise sau monede.
7. (fig.) om lipsit de voință, fără inițiativă.