Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. enquête)
1. cercetare făcută de o autoritate publică în scopul stabilirii împrejurărilor în care s-a produs un fapt şi a răspunderilor.
2. metodă de investigaţie ştiinţifică, prin cercetarea pe teren; (p. ext.) gen publicistic în care se prezintă rezultatele unor asemenea cercetări.
Parte de vorbire: vb. tr.
Origine: (fr. enquêter)
1. a supune (un fapt sau o persoană) unei cercetări amănunțite pentru a scoate la iveală adevărul și a stabili eventuale răspunderi și vinovății; a face o anchetă.
2. a face o cercetare științifică pe teren.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (vb. ancheta)
1. acțiunea de a ancheta; efectuare a unei anchete; (rar) anchetat.
Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (după fr. enquêteur)
1. cel care face o anchetă, care este responsabil cu efectuarea de investigații pentru poliție, o companie de asigurări, un birou de asistență socială, o organizație de caritate etc.
2. cel care este responsabil cu realizarea sondajelor de opinie.
3. jurnalist care face anchete.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. banquette)
1. bancă mică fără spetează; canapea în compartimentele vagoanelor de cale ferată.
2. suprafaţă orizontală, platformă pe un taluz ori la baza lui, spre a-i spori stabilitatea.
3. rambleu format din excedentul de material excavat.
4. fâşie orizontală de-a lungul unui terasament.
5. (echit.) obstacol natural format dintr-o moviliţă acoperită cu iarbă.
6. ~ litorală = platformă de abraziune îngustă la piciorul unei faleze.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (buletin + anchetă)
1. buletin prin care se efectuează o anchetă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. contre-enquête)
1. anchetă făcută după o primă anchetă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (după fr. contregradin)
1. banchetă (2) laterală a unui şanţ.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. acte, lat. actum)
1. manifestare a unei activităţi; acţiune, faptă.
2. a face ~ de prezenţă = a apărea undeva, obligat sau din politeţe.
4. ~ de acuzare = concluzie scrisă asupra anchetării unei cauze penale, bază la dezbaterile unui proces.
5. diviziune a unei opere dramatice.
6. ~ sexual = împreunare sexuală între doi indivizi; contact sexual.
Parte de vorbire: vb. tr.
Origine: (fr. enquêter)
1. a supune (un fapt sau o persoană) unei cercetări amănunțite pentru a scoate la iveală adevărul și a stabili eventuale răspunderi și vinovății; a face o anchetă.
2. a face o cercetare științifică pe teren.
Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (după fr. enquêteur)
1. cel care face o anchetă, care este responsabil cu efectuarea de investigații pentru poliție, o companie de asigurări, un birou de asistență socială, o organizație de caritate etc.
2. cel care este responsabil cu realizarea sondajelor de opinie.
3. jurnalist care face anchete.
Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Kombi/wagen/)
1. autoturism cu o capacitate sporită de transportat bagaje, cu 3 sau 5 uşi (obligatoriu una în spate), bancheta din spate fiind rabatabilă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (comunica + -ant)
1. cel care comunică ceva; cel care răspunde la o anchetă lingvistică.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. contre-enquête)
1. anchetă făcută după o primă anchetă.