Dictionar

imperialism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. impérialisme)

1. politică de dominare a unui stat sau a unui grup de state asupra altui stat sau altor state.
2. fază superioară de dezvoltare a capitalismului, caracterizată prin dominanța monopolurilor, aparținând unor regiumi autoritare, conflagrații etc.
 

antiimperialism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. anti-impérialisme)

1. mișcare socială împotriva politicii imperialiste de forță și dictat, a tuturor formelor de exploatare și dominație a popoarelor.
 

ultraimperialism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (rus. ultraimperializm)

1. teorie oportunistă formulată de Kaustsky, cu privire la posibilitatea dezvoltării pașnice, fără crize, a capitalismului în stadiul său imperialist.
 

antiimperialist, -ă

Parte de vorbire:  adj., s. m. f.  
Etimologie: (după rus. antiimperialisticeskii)

1. (cel) împotriva imperialismului.
 

comprador, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (rus. komprador, sp. comprador, cumpărător)

1. adj. burghezie ~ă = parte a burgheziei din țările coloniale și dependente care pactizează cu imperialismul străin în scopul menținerii asupririi coloniale.
2. s. m. membru al acestei burghezii.
 

imperialist, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.f.  
Etimologie: (fr. impérialiste)

1. I. referitor la imperialism (politică de expansiune, de dominare a unui stat asupra altor state).
2. care aparține imperialismului sau marilor capitaliști.
3. II. adept, susținător, reprezentant al imperialismului.
4. (antonim) antiimperialist.
 

preimperialist, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (pre- + imperialist)

1. anterior imperialismului.