Dictionar

Rezultate principale (Importanţă):

Importanţă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. importance)

1. ceea ce face ca un lucru prezinte mare interes, valoare, însemnătate.

2. a-şi da ~ = a se îngâmfa, a-şi da aere de superioritate; plin de ~ = încrezut.


Rezultate secundare (Importanţă):

Aberaţie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: ( fr. aberration, lat. aberratio)

1. abatere de la normal sau corect; (prin ext.) idee, noţiune, comportament; aberanţă; absurditate.

2. (biol.) abatere de la tipul normal al speciei.

3. (bot.) abatere importantă faţă de tip; formă rezultată pe cale de mutaţie.

4. (fiz.) formare a unei imagini produse într-un sistem optic.

5. ~ cromozomială = modificare a numărului de cromozomi caracteristici speciei.

6. ~ cromatică = defect al imaginilor produse de lentile, constând în formarea de irizaţii pe marginea imaginilor.

7. unghi format de direcţia adevărată şi de cea aparentă din care este văzut un astru de pe Pământ.

8. (var.) (înv.) aberațiune.

9. (antonim) normalitate.


Accent

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. accent, lat. accentus)

1. intonaţie specială a unei silabe dintr-un cuvânt prin mărirea intensităţii vocii.

2. semn grafic care indică această intonaţie.

3. (muz.) emisiune mai intensă a unui sunet, a unui acord.

4. mod specific de a vorbi o limbă, un dialect.

5. inflexiune afectivă a vocii.

6. (fig.) importanţă.

7. a pune ~ul (pe) = a sublinia, a scoate în relief.


Acord

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. accord, it. accordo)

1. comunitate de vederi; consens, asentiment; acceptare.

2. a cădea de ~ = a se învoi; de comun ~ = a) în perfectă înţelegere; b) în unanimitate.

3. înţelegere privitoare la relaţiile de colaborare şi de cooperare între state, partide politice, organizaţii.

4. formă de retribuţie a muncii prestate.

5. ~ global = formă de organizare şi de retribuire a muncii prin care se leagă mărimea veniturilor personale cu cantitatea, calitatea şi importanţa muncii prestate.

6. concordanţă în număr, gen, caz, persoană între care există raporturi sintactice.

7. (fiz.) egalitate a frecvenţelor de oscilaţie a două sau mai multe aparate, sisteme etc.; sintonie.

8. (muz.) reunire a cel puţin trei sunete, formând o armonie; disciplină care studiază legile de bază ale suprapunerii sunetelor muzicale.


Anodin, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. anodin)

1. care este lipsit de importanță; neimportant, neînsemnat.

2. care este nesemnificativ, insignifiant; care nu are valoare.

3. care nu produce rău; fără consecințe; inofensiv.

4. care este tern, plictisitor, fără caracteristici speciale.


Anvergură

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. envergure)

1. desfăşurare, întindere.

2. distanţa dintre vârfurile aripilor unui avion, ale unei păsări, unui fluture.

3. importanţă, amploare a unei acţiuni, a unui proiect etc.


Areopag

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. aréopage, lat. areopagus)

1. tribunal suprem în Atena antică.

2. (fig.) adunare de jurişti, oameni de stat, de ştiinţă, de litere etc. reuniţi pentru a examina o problemă foarte importantă.