Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. imprécision)
1. lipsă de precizie, de acuratețe, de claritate.
2. (var.) (înv.) impreciziune.
3. (antonime) precizie, preciziune
Parte de vorbire: s.
Origine: (ne- + determinare)
2. (mat.) lipsă de determinare a valorii unei mărimi.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. précision, lat. praecisio)
1. faptul de a fi precis, calitatea de a măsura, de a determina sau de a indica precis; exactitate riguroasă.
2. (loc. adj.) de ~ = care funcționează cu cea mai mare exactitate; exact.
4. (antonime) imprecizie, (înv.) impreciziune.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. précision, lat. praecisio)
1. faptul de a fi precis, calitatea de a măsura sau de a indica precis; exactitate.
2. (mai ales la pl.) lămurire, informație precisă; precizare.
4. (antonime) imprecizie, (înv.) impreciziune.