Dictionar

Rezultate principale (Impropriu):

Impropriu

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. impropre, lat. improprius)

1. (despre cuvinte, sensuri etc.) care nu este propriu; nepotrivit, greşit.


Rezultate secundare (Impropriu):

Abuziv, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. abusif, lat. abusivus)

1. care întrece măsura; exagerat, excesiv.

2. care constituie un abuz; arbitrar; ilegal.

3. care abuzează de puterea lor.

4. care este înșelător, specios.

5. (lingvistică) se spune despre un cuvânt folosit într-un mod impropriu.

6. părinte ~ = părinte care captează pentru sine și exclusiv afecțiunea copiilor săi (ex. mamă ~ă, tată ~).


Botriomicoză

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. botryomycose)

1. boală infecţioasă, frecventă la cai şi la om, caracterizată prin formarea unor tumori numite impropriu botriomicoame.


Calculator

Parte de vorbire: s.n., s.m.f.
Origine: (fr. calculateur, lat. calculator)

1. s.n. tabel care cuprinde rezultatele unor calcule; carte, broşură cuprinzând asemenea tabele.

2. instalaţie, dispozitiv tehnic pentru efectuarea automată a calculelor matematice şi logice.

3. ~ electronic = mijloc de calcul automat care permite efectuarea de operaţii aritmetice după un program prestabilit; computer.

4. ~ de buzunar = calculator de dimensiuni foarte mici, destinat publicului larg pentru efectuarea unei game de probleme matematice limitate; (impropriu) minicalculator.

5. s.m.f. specialist în calcule.


Concubinaj

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. concubinage)

1. starea unui cuplu necăsătorit care trăiește în comun sub același acoperiș; uniune consensuală.

2. (înv.) convieţuire nelegitimă între două persoane de sex opus; (impropriu) concubinat.


Denatura

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. dénaturer)

1. a altera natura, caracterele distinctive ale unui lucru, înţelesul unui cuvânt, al unei idei etc.; a altera; a deforma, a falsifica.

2. a adăuga unui produs o cantitate oarecare dintr-o substanţă străină, făcându-l impropriu destinaţiei iniţiale.


Denaturat, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (după fr. dénaturé)

1. care are natura, caracterele iniţiale distinctive schimbate.

2. spirt ~ = alcool impropriu pentru consum.

3. (fig.; despre părinţi, copii) lipsit de afecţiune şi umanitate.