Dictionar

Rezultate principale (Ancombrament):

Ancombrament

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. encombrement)

1. (rar) afluenţă de oameni, materiale sau obiecte, care împiedică trecerea; îmbulzeală.

2. (tehn.) spațiul sau volumul ocupat de o mașină, de un obiect etc.