imunitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. immunité, lat. immunitas)

1. rezistență a unui organism față de anumite infecții, otrăvuri sau alte substanțe străine.
2. situație a unei persoane care beneficiază de anumite prerogative sau scutiri legale speciale în cadrul sarcinilor ori drepturilor pe care le are.
3. ~ parlamentară = drept de care se bucură membrii unei adunări legiuitoare de a nu putea fi urmăriți sau arestați fără aprobarea organului din care fac parte; ~ diplomatică = inviolabilitate juridică de care se bucură reprezentanții diplomatici, familiile lor etc.

imunitate

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT immunitas
2. FR immunité
3. EN immunity
4. DE Immunität; Unantastbarkeit; Unempfindlichkeit
5. RU иммунитет
6. HU immunitás, védettség

autoimunitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. autoimmunité)

1. imunitate faţă de antigene proprii.

paraimunitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. paraimmunité)

1. stare de rezistenţă redusă, apărută în organism paralel cu imunitatea specifică.

autoimun, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. autoimmun)

1. care prezintă autoimunitate.

autoimunitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. autoimmunité)

1. imunitate faţă de antigene proprii.

biostimulator, -oare

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. biostimulateur)

1. (substanţă) care stimulează asimilaţia, regenerarea ţesuturilor şi sporeşte imunitatea organismului; biostimulent.

biostimulent, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.  
Etimologie: (fr. biostimulant)

1. I. se referă la un produs bazat pe materie vie (de exemplu alge) care accelerează procesul de creștere a plantelor și a animalelor; biostimulator.
2. II. produs bazat pe materie vie (de exemplu alge) care stimulează asimilația, regenerarea țesuturilor și sporește imunitatea organismului; biostimulator.

imun, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. immun, lat. immunis)

1. care prezintă imunitate; care este imunizat.
2. se spune despre un organism care rezistă la acțiunea unui agent patogen.
3. (fig.) insensibil (la).

imunitar, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. immunuitaire)

1. cu caracter de imunitate.