OK
X
ancrasa
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (fr. encrasser)
1.
refl.
(tehn.;
despre
piese)
a
se
acoperi
cu
un
strat
de
cărbune,
de
ulei
ars,
care
împiedică
funcționarea
normală.
2.
(despre
un
tipar)
a
se
îmbâcsi.
dezancrasa
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (fr. désencrasser)
1.
a
înlătura
grăsimea,
murdăria
depusă;
a
curăța
bujiile
ancrasate.
dezancrasa
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (fr. désencrasser)
1.
a
înlătura
grăsimea,
murdăria
depusă;
a
curăța
bujiile
ancrasate.