Inchiziţie

Parte de vorbire: s.
Origine: ( fr. inquisition, lat. inquisitio)

1. instituţie ecleziastică cu prerogative judiciare şi penale, vestită prin sentinţele sale de o mare cruzime, instituită de biserica romano-catolică pentru lupta împotriva ereticilor.

2. (fig.) anchetă arbitrară, severă.

---

Autodafe

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. autodafé, port. auto da fé, act de credinţă)

1. ceremonie de ardere pe rug a ereticilor condamnaţi de inchiziţie.

2. ardere, nimicire prin foc.

---

Inchizitor

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. inquisiteur, lat. inquisitor)

1. judecător al inchiziţiei.

2. (fig.) anchetator necruţător, aspru.

---

Inchizitorial, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. inquisitorial, it. inquisitoriale)

1. de inchiziţie.

2. referitor la inchiziţie.

3. (fig.) foarte aspru.

---

Sanbenito

Parte de vorbire: s.
Origine: (it. sanbenito, sp., fr. san-benito)

1. inv. tunică galbenă, din pânză de sac, care se punea celor condamnaţi de inchiziţie.

2. condamnare.

---