Rezultate principale (Indicaţie):
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. indication, lat. indicatio)
1. îndrumare, informaţie, indiciu, lămurire.
Rezultate secundare (Indicaţie):
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. contre-indication)
1. situaţie (nedorită) în care aplicarea unei terapii provoacă prejudicii bolnavului.
Parte de vorbire: adv.
Origine: (it. accelerando)
1. (muzică) (ca indicație de execuție) din ce în ce mai repede, grăbind.
2. indicație de tempo care cere interpretului accelerarea, creșterea mișcării; incalzando.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. adresse)
1. indicaţie pe scrisori, colete etc. care conţine numele şi domiciliul destinatarului.
2. la ~a cuiva = cu privire la cineva.
3. comunicare oficială făcută în scris de o instituţie.
5. (inform.) simbol, cuvânt, cod care indică locul din memoria unei maşini electronice unde se înregistrează o informaţie.
Parte de vorbire: adv.
Origine: (it. affabile)
1. (muz.) (ca indicație de execuție) afabil, graţios.
Parte de vorbire: adv.
Origine: (it. affrettando, cf. affrettare „a grăbi”)
1. (muzică) (ca indicație de execuție) în ritm grăbit, accelerând.
2. indicație muzicală care arăta o accelerare a timpului în executarea unui pasaj.
3. (var.) affretando, affrettando.
Parte de vorbire: adv.
Origine: (it. agitato)
1. (muz.) (ca indicație de execuție) cântat sau jucat într-o manieră agitată.
Parte de vorbire: loc. adv.
Origine: (it. alla breve)
1. (muz.) indicaţie potrivit căreia o piesă scrisă în măsura de patru timpi se execută în doi timpi.