Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. indigner, lat. indignari)
1. a stârni, a fi cuprins de indignare.
Parte de vorbire: s.
Origine: (indigna)
1. faptul de a (se) indigna; revoltă sufletească amestecată cu amărăciune, mânie şi dispreţ, provocată de o insultă, de o nedreptate sau o acţiune nedemnă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (indigna)
1. faptul de a (se) indigna; revoltă sufletească amestecată cu amărăciune, mânie şi dispreţ, provocată de o insultă, de o nedreptate sau o acţiune nedemnă.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. odieux, lat. odiosus)
1. care provoacă ură, indignare, dezgust; respingător; dezgustător.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. révolter)
1. refl. a fi cuprins de revoltă, de indignare.
2. refl., tr. a (se) răscula, a (se) răzvrăti.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. révolte)
1. indignare.
2. răscoală spontană, neorganizată; răzvrătire.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (revolta + -/ă/tor)
1. care provoacă revoltă, indignare.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. scandaliser, lat. scandalizare)
1. refl., tr. a (se) indigna, a (se) revolta.