Parte de vorbire: s.
Origine: (indigna)
1. faptul de a (se) indigna; revoltă sufletească amestecată cu amărăciune, mânie şi dispreţ, provocată de o insultă, de o nedreptate sau o acţiune nedemnă.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. indigner, lat. indignari)
1. a stârni, a fi cuprins de indignare.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. odieux, lat. odiosus)
1. care provoacă ură, indignare, dezgust; respingător; dezgustător.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. révolter)
1. refl. a fi cuprins de revoltă, de indignare.
2. refl., tr. a (se) răscula, a (se) răzvrăti.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. révolte)
1. indignare.
2. răscoală spontană, neorganizată; răzvrătire.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (revolta + -/ă/tor)
1. care provoacă revoltă, indignare.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (vb. arde)
3. a sări (ca) ~ = a sări repede (de surprindere, de spaimă, de indignare).
4. carbonizat în parte sau integral; distrus sub acțiunea unui agent corosiv, a unui acid etc.
5. care a fost supus acțiunii focului (cu un scop anumit).
6. (despre oameni) care are pielea înroșită, pârlită sau bășicată de soare; (despre pielea oamenilor) înroșit, pârlit sau bășicat de soare.
7. fript (cu aburi sau cu apă fierbinte).
8. (adesea fig.) uscat, pârjolit (de soare, de secetă etc).
9. fig. (despre inimă, suflet etc.) zdrobit, distrus.