Dictionar

inechitate

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (după fr. iniquité)

1. caracterul a ceea ce este nedrept, a ceea ce dăunează echității; act inic, nedreptate, injusteţe.
2. (var.) inichitate.
3. (antonim) echitate.
 

inicvitate

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (lat. iniquitas)

1. caracterul a ceea ce este inic, nejust; nedreptate gravă, inechitate.
2. (var.) inicuitate.
3. (antonim) echitate.
 

injustiţie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. injustice, lat. iniustitia)

1. lipsă de justiție sau de echitate; act sau situație contrară justiției, echității; nedreptate.
2. (antonime) justiție, inechitate.
 

neechitate

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (ne- + echitate)

1. caracterul a ceea ce este injust, nedrept; nedreptate gravă, inechitate.
2. (anton.) dreptate.