Dictionar

infecție

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. infection)

1. proces patologic cauzat de pătrunderea și dezvoltarea microbilor în organism.
2. miros urât, duhoare, putoare.
3. (fig.) decădere morală.
 

infecție

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT infectio
2. FR infection; contagion
3. EN infection; contagion; infestation
4. DE Infektion; Ansteckung; Übertragung
5. RU инфекция; зaрaзa; зaрaжение
6. HU infekció, fertőzés,
 

autoinfecție

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. auto-infection)

1. infectare cu microbi proprii.
2. reinfectare cu un agent patogen care se află deja în organism.
 

autoinfecție

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT autoinfectio
2. FR autoinfection
3. EN autoinfection
4. DE Autoinfektion; Selbstansteckung
5. RU aвтоинфекция
6. HU önfertőződés
 

dezinfecție

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. désinfection)

1. acțiunea de a dezinfecta și rezultatul ei; dezinfectare, dezinfectat.
2. operație de igienă care are ca scop eliminarea agenților infecțioși și a germenilor patogeni dintr-un anumit loc; (prin metonimie) serviciul de igienă responsabil de această operațiune.
3. (fig.) lupta împotriva (și distrugerea) corupției morale.
4. (var.) (înv.) dezinfecțiune.
5. (antonim) infecție.
 

eteroinfecție

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. hétéro-infection)

1. boală infecțioasă datorată introducerii în organism a unor germeni provenind din exterior.
 

focar de infecție

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT locus infectionis
2. FR foyer d’infection
3. EN infection court; invasion court
4. DE Infektionsherd
5. RU очar инфекций
6. HU fertőző góc
 

neuroinfecție

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. neuroinfection)

1. boală infecțioasă a sistemului nervos.
 

actinomicoză

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. actinomycose)

1. (med.) infecție cronică cauzată de actinomicete, care afectează oamenii și animalele (bovidele) și se caracterizează prin leziuni cu aspect tumoral.
2. boală a plantelor cauzată de ciuperci.
3. (sintagmă) ~a cartofului = boală a cartofului provocată de bacteria Actynomices scabies; râia cartofului.
 

amigdalian, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. amygdalien)

1. (anat.) care ține de amigdale, referitor la amigdale.
2. (med.) celulită ~ă = infecție bacteriană a țesuturilor din jurul amigdalelor.
3. (med.) abces ~ = colecție de puroi în spatele amigdalelor.
 

anită

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. anite)

1. (med.) inflamație a anusului sau a regiunii anale.
2. (med.) ~ streptococică = infecție bacteriană superficială legată de streptococii beta-hemolitici de grup A, care se manifestă sub forma unui eritem perianal dureros.
 

antisepsie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. antisepsie)

1. metodă de combatere a microbilor patogeni și a focarelor de infecție din organism.
 

antiviral, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.n.  
Etimologie: (fr., engl. antiviral)

1. (medicament) care combate virușii.
2. I. califică o substanță activă împotriva virușilor.
3. II. produs care combate o infecție virală.
 

antropozoonoză

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (germ. Anthropozoonose)

1. (med.) boală sau infecție care se poate transmite reciproc de la animale la oameni; boală comună omului și animalelor.