Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. infrastructure)
1. ansamblu de elemente care susțin partea principală a unei construcții, a unui drum.
2. parte a unei nave care se află sub corpul principal al vasului.
3. totalitatea instalațiilor tehnice și a construcțiilor la sol necesare activității de zbor.
4. ansamblul elementelor care constituie baza tehnico-materială a unei societăți.
5. ansamblu de elemente ori relații care condiționează sau determină pe cele de la nivelul structurii unui sistem sau domeniu de sisteme.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (infrastructură + -al)
1. referitor la infrastructură.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (infrastructură + -al)
1. referitor la infrastructură.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. terrassement)
1. ansamblu de lucrări în săparea şi transportarea pământului, în umplerea anumitor denivelări de teren pentru a face terase, şosele, căi ferate; totalitatea construcţiilor care constituie infrastructura unei şosele, căi ferate etc.