Parte de vorbire: s.
Origine: (după fr. infra-son)
1. sunet cu o frecvenţă mai mică decât frecvenţele auditive, neputând fi deci perceput de urechea omului.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (engl. infrasonic)
1. referitor la infrasunete; având frecvențe sub intervalul audibil uman; infrasonor.
2. (despre dispozitive) care generează sau utilizează astfel de unde sonore.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. infra-sonore)
1. referitor la infrasunete; infrasonic.
2. oscilaţii ~e = oscilaţii supersonice.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. infrasonothérapie)
1. terapeutică prin infrasunete.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. sonique)
1. referitor la sunete; sonor.
2. referitor la gama de frecvențe care cuprinde infrasunetele, sunetele și ultrasunetele.
3. (despre un sistem fizic, termic etc.) care folosește proprietățile undelor sau oscilațiilor mecanice din corpurile lichide ori solide.