Dictionar

Rezultate principale (Anecdotă):

Anecdotă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. anecdote, gr. anekdota)

1. fapt puţin cunoscut din viaţa particulară a unei personalităţi.

2. scurtă povestire hazlie, spirituală, cu un sfârşit deosebit, neaşteptat.


Rezultate secundare (Anecdotă):

Anecdotic, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. anecdotique)

1. adj. cu caracter de anecdotă.

2. s. f. schema desfăşurării epice a unei povestiri, a unui film etc.


Banc 3

Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Bank)

1. numele unui joc de cărţi.

2. (fam.) glumă ieftină; anecdotă.


Faceţie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. facétie, lat. facetia „poznă, glumă”)

1. plezanterie de un comic grosolan care se traduce prin gesturi, acțiuni sau cuvinte menite facă oamenii râdă sau se distreze; glumă, farsă, poznă, năzdrăvănie.

2. (lit.) scriere în stil burlesc care exprimă adesea o veselie truculentă; anecdotă burlescă, snoavă.


Poantă

Parte de vorbire: s.
Origine: ( fr. pointe)

1. partea cea mai hazlie, de efect, dintr-o anecdotă, epigramă etc.

2. vârful pantofilor de balet.

3. poziţie din baletul clasic, executată de balerine, pe vârful picioarelor.


Spirit

Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. spiritus, it. spirito)

1. totalitatea facultăților intelectuale; rațiune, intelect; conștiință.

2. persoană considerată sub raportul capacității sale intelectuale, al însușirilor morale de caracter etc.

3. inteligență; imaginație.

4. (în concepțiile religioase) ființă imaterială, supranaturală.

5. mod, fel de manifestare, de gândire.

6. în ~ul = potrivit cu...

7. glumă, anecdotă; vorbă de duh.

8. a face ~e = a glumi.

9. caracter specific a ceva.

10. semn grafic în scrierea greacă, care arată cum se pronunță, din punctul de vedere al aspirației, sunetul căruia i se adaugă.