Rezultate principale (Anecdotă):
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. anecdote, gr. anekdota)
1. fapt puţin cunoscut din viaţa particulară a unei personalităţi.
2. scurtă povestire hazlie, spirituală, cu un sfârşit deosebit, neaşteptat.
Rezultate secundare (Anecdotă):
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. anecdotique)
1. adj. cu caracter de anecdotă.
2. s. f. schema desfăşurării epice a unei povestiri, a unui film etc.
Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Bank)
2. (fam.) glumă ieftină; anecdotă.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. facétie, lat. facetia „poznă, glumă”)
1. plezanterie de un comic grosolan care se traduce prin gesturi, acțiuni sau cuvinte menite să facă oamenii să râdă sau să se distreze; glumă, farsă, poznă, năzdrăvănie.
2. (lit.) scriere în stil burlesc care exprimă adesea o veselie truculentă; anecdotă burlescă, snoavă.
Parte de vorbire: s.
Origine: ( fr. pointe)
1. partea cea mai hazlie, de efect, dintr-o anecdotă, epigramă etc.
2. vârful pantofilor de balet.
3. poziţie din baletul clasic, executată de balerine, pe vârful picioarelor.
Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. spiritus, it. spirito)
1. totalitatea facultăților intelectuale; rațiune, intelect; conștiință.
2. persoană considerată sub raportul capacității sale intelectuale, al însușirilor morale de caracter etc.
4. (în concepțiile religioase) ființă imaterială, supranaturală.
5. mod, fel de manifestare, de gândire.
7. glumă, anecdotă; vorbă de duh.
10. semn grafic în scrierea greacă, care arată cum se pronunță, din punctul de vedere al aspirației, sunetul căruia i se adaugă.