OK
X
inițiere
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (iniţia)
1.
acțiunea
de
a
(se)
iniția.
2.
provocare
a
unei
explozii,
a
unei
reacții
cu
ajutorul
impulsului
inițial.
bac 2
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (germ. Backe)
1.
piesă
cu
ajutorul
căreia
se
fixează
obiectele
de
prelucrat
la
menghină,
la
filieră
etc.
2.
piesă
în
care
se
fixează
vârful
bocancului
de
schiuri.
3.
instalație
pentru
inițierea
și
perfecționarea
canotorilor,
caiaciștilor
și
canoiștilor.
bizutaj
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. bizutage)
1.
(în
unele
universități)
ceremonie
burlescă
de
inițiere
a
studenților
din
anul
I.
criptie
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. cryptie)
1.
(ant.)
probă
de
inițiere
cu
care
se
încheia
educația
spartană.
2.
expediție
nocturnă
de
asasinare
în
masă
a
iloților,
care
însoțea
această
probă.
inițiatic, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. initiatique, it. iniziatico)
1.
care
ține
de
inițiere.
2.
care
nu
poate
fi
înțeles
decât
de
inițiați;
ezoteric.
mistagogie
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. mystagogie)
1.
(antic.)
inițiere
în
misterele
unui
cult
religios.
2.
(prin
ext.)
introducerea
misterului,
mistificării,
în
rit,
pentru
a-și
păstra
caracterul
mistic
și
irațional.
scarificație
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. scarification, lat. scarificatio)
1.
acțiunea
de
a
scarifica
și
rezultatul
ei;
scarificare.
2.
(med.)
incizie
superficială
făcută
în
piele
cu
un
instrument
(bisturiu,
lanțetă,
scarificator,
vaccinostil)
pentru
a
produce
un
flux
de
sânge
sau
serozitate,
pentru
a
efectua
o
vaccinare,
o
reacție
cutanată
sau
pentru
a
introduce
în
epidermă
anumite
medicamente.
3.
(etnologie)
incizie
efectuată
pe
piele
pentru
a
obține
cicatrici,
constituind
o
marcă
tribală,
un
rit
de
inițiere
sau
care
răspund
doar
unor
scopuri
estetice.
4.
(agricultură)
defrișarea
și
afânarea
cu
ajutorul
unui
scarificator.
5.
(arboricultură)
incizie
efectuată
pe
scoarța
unui
pom
fructifer
(sau
pe
o
ramură
de
viță
de
vie)
pentru
a
împiedica
curgerea
sevei
în
apropierea
fructelor.
6.
(var.)
scarificațiune.