Dictionar

anemie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. anémie)

1. stare de slăbiciune cauzată de scăderea numărului de globule roșii și a hemoglobinei din sânge.
2. ~ pernicioasă = stare gravă de anemie în care măduva oaselor nu mai poate forma globule roșii.
 

aloxanemie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. alloxanémie)

1. prezența aloxanului în sânge.
 

cloranemie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. chloro-anémie)

1. anemie care prezintă caracterele clorozei.
 

indicanemie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. indicanémie)

1. prezența indicanului în sânge.
 

manganemie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. manganémie)

1. prezența manganului în sânge.
 

melanemie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. mélanémie)

1. colorație în negru a sângelui, datorită prezenței pigmenților melanici.
 

neuranemie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. neuranémie)

1. anemie a centrilor nervoși.
 

anemia

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. /s’/anémier)

1. tr., refl. a (-și) pierde puterile din cauza anemiei.
 

anemic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. anémique)

1. adj., s. m. f. (suferind) de anemie.
2. adj. (fig.) fără vlagă.
 

aplastic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. aplastique)

1. lipsit de structură, de o formă bine definită.
2. (despre anemie) care nu prezintă indicii de regenerare a globulelor roșii.
 

benzolism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. benzolisme)

1. boală profesională datorată manipulării benzolului sau a derivaților lui, care se manifestă prin anemie și leucopenie; benzenism.
 

botriocefaloză

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. bothiocéphalose)

1. boală parazitară produsă de botricefal, caracterizată prin anemie și tulburări digestive.
 

cloranemie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. chloro-anémie)

1. anemie care prezintă caracterele clorozei.