Dictionar

Rezultate principale (Insulă):

Insulă

Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. insula)

1. suprafață de pământ mai mică decât un continent, mărginită din toate părțile de apă.

2. ~ plutitoare = formație compactă de rădăcini și ramuri rupte, care plutește pe un curs de apă; plaur.

3. suprafață (triunghiulară) la ramificații de drumuri la delimitarea benzilor de circulație către diferite direcții.

4. suprastructură a unui portavion.


Rezultate secundare (Insulă):

Insular, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. insulaire, lat. insularis)

1. (locuitor) al unei insule.


Insularism

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. insularisme)

1. tendinţă a unui popor insular de a nu avea contacte cu continentele vecine.


Insularitate

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. insularité)

1. configuraţie, stare a unei ţări compusă din una sau mai multe insule.

2. caracterul a ceea ce este insular.


Peninsulă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. péninsule, lat. paeninsula)

1. întindere de pământ care înaintează în mare.


Atol

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. atoll)

1. insulă de corali în forma unui inel având la mijloc o lagună.


Bantam

Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. bantam)

1. rasă de găini pitice, originare din insula Java.

2. (box) categoria „cocoş” (boxeri cu o greutate între 51 şi 54 kg).


Bogomil

Parte de vorbire: s.m.
Origine: (cf. Bogomil - preot bulgar)

1. (religie) cel care aparținea unei secte eretice maniheiste care a apărut în secolul al X-lea în Bulgaria și s-a răspândit până la începutul secolului al XIII-lea în Asia Mică și Peninsula Balcanică; adept al bogomilismului.


Erg 2

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. erg)

1. deşert de nisip acoperit cu dune, în Sahara, Peninsula Arabică etc.


Grec, greacă

Parte de vorbire: adj., s.
Origine: (fr. grec, grecque, lat. graecus)

1. adj., s.m.f. (locuitor) din Grecia.

2. adj. care aparține Greciei sau populației ei.

3. arta ~ = arta dezvoltată în Grecia continentală și insulară, pe coastele Asiei Mici, pe baza artei egeene și a asimilării unor elemente din arta Orientului și a Egiptului.

4. (s. f.) limbă indo-europeană vorbită în Grecia.


Insularism

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. insularisme)

1. tendinţă a unui popor insular de a nu avea contacte cu continentele vecine.