Parte de vorbire: s.n.
Origine: (it. integralismo, fr. intégralisme)
1. curent de avangardă în literatura dintre cele două războaie mondiale care proclamă o artă a imediatului şi a autenticităţii totale.
2. aspiraţie către actualizarea completă a propriei ideologii în viaţa social-politică.
3. calitatea, caracterul a ceea ce este integral, a ceea ce nu admite nici o restricție, nici un compromis.
Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (it. integralista)
1. adept al integralismului; cel care urmează o doctrină, care aparține în întregime unei mișcări de gândire, de artă etc.
2. (fam.) student care a trecut toate examenele unui an într-o singură sesiune.