interfix
Parte de vorbire: s.
Etimologie: (inter1- + /a/fix)
Etimologie: (inter1- + /a/fix)
1. segment din structura unui cuvânt sau a unei forme flexionare plasată între rădăcină și un sufix (lexical sau gramatical) ori o desinență și analizat de obicei împreună cu afixul următor.