Parte de vorbire: s.
Origine: (interpreta)
1. acțiunea de a interpreta; comentare, explicare.
2. comentare și explicare critică a unui text (vechi).
3. act creator prin care se redă prin mijloace adecvate conținutul unei lucrări dramatice, coregrafice, muzicale sau a unui scenariu cinematografic.
4. operație logică prin care variabilele dintr-o formulă sunt înlocuite cu valori corespunzătoare lor.
Parte de vorbire: s.
Origine: (după fr. photointerprétation)
1. metodologia de interpretare a fotogramelor în scopul determinării elementelor de bază ale unei hărţi.
Parte de vorbire: Traducere
Origine:
1. LAT interpretatio
2. FR interprétation
3. EN interpretation
5. RU истолковaние
6. HU értelmezés; kommentálás, magyarázás
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. actualisme)
1. principiu de cercetare şi interpretare a istoriei Pământului pe baza comparării fenomenelor geologice din trecut cu cele actuale.
Parte de vorbire: s.
Origine: (adult + -morfism)
1. interpretare a comportamentului copiilor prin raportare la comportamentul adulţilor.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. anagogie)
1. elevația sufletului către lucrurile divine.
2. interpretare spirituală și mistică a Scripturilor.
3. interpretare a Scripturii, care se ridică de la sensul literar al textului la cel alegoric şi spiritual.
4. figură de retorică prin care se trece de la particular la general.
Parte de vorbire: s.
Origine: (rus. antiintellektualizm)
1. atitudine critică faţă de tendinţa de folosire excesivă a abstracţiilor, a operaţiilor logico-intelectuale în interpretarea fenomenelor.
2. concepţie care neagă posibilitatea cunoaşterii ştiinţifice a adevărului cu ajutorul raţiunii; iraţionalism.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. antirévisionniste)
1. referitor la antirevizionism.
2. care se poziționează împotriva revizionismului, doctrină care vizează reinterpretarea evenimentelor istorice.
Parte de vorbire: I. adv., II. s.n.
Origine: (it. arioso)
1. I. (muz.) (ca indicație de execuție) interpretare patetică și profundă care ar trebui dată unui pasaj cântat.
2. II. (muz.) arie muzicală de mare intensitate dramatică; piesă vocală apropiată de arie și recitativ.