interviu

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (engl., fr. interview)

1. schimb de întrebări și răspunsuri între un jurnalist și o persoană (sau un grup de persoane) pe un subiect.
2. specie publicistică ce constă în chestionarea directă de către un ziarist a unei personalități spre a obține unele aprecieri, opinii, informații în diverse probleme în vederea difuzării lor prin intermediul presei sau radio-televiziunii; (prin ext.) textul convorbirii.
3. convorbire a unui sociolog-anchetator cu persoana sau persoanele supuse cercetării sociologice.
4. convorbire între un angajator și un candidat în vederea obținerii unui loc de muncă.
5. ~-document = interviu cu valoare de document.
6. ~-fulger = interviu luat rapid.
7. reportaj-~ = material publicistic în care sunt folosite deopotrivă procedeele reportajului și ale interviului.

microinterviu

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (micro1- + interviu)

1. interviu scurt; miniinterviu.

miniinterviu

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (mini- + interviu)

1. interviu de scurtă durată; microinterviu.

teleinterviu

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. télé-interview)

1. interviu de transmis la televiziune.

colocutor, -oare

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (it. collocutore)

1. cel care intervine într-un interviu, într-un dialog; interlocutor.

conlocutor, -oare

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (it. collocutore)

1. persoană care intervine într-un interviu, într-un dialog; interlocutor.

dialog

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. dialogue, lat. dialogus)

1. comunicare verbală între două persoane, cel mai adesea, sau grupuri de persoane; (prin metonimie) conținutul prezentei comunicări.
2. schimb de opinii între reprezentanții a două partide, state etc.
3. ansamblu de replici schimbate între personajele unei piese de teatru sau ale unui film; pasaj dintr-o operă literară care reproduce convorbirea unor personaje.
4. ~ interior = replicile pe care le schimbă cu sine însuși un personaj literar.
5. scriere redactată, lucrare care adoptă forma unui interviu, o conversație între două sau mai multe persoane.
6. alternare de fraze muzicale care parcă răspund una alteia, executate de două voci sau instrumente ori chiar de un singur instrument cu registre diferite.
7. (muzică) două părți care își răspund reciproc și care adesea se reunesc.
8. (expr.) ~ul surzilor = conversație imposibilă între doi (sau mai mulți) indivizi, din cauza refuzului reciproc de a asculta opinia și punctul de vedere al celuilalt (celorlați).
9. (antonime) monolog, soliloc.

focus

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (germ. Fokus, fr. focus)

1. bacterii localizate în gură și faringe, care răspândesc în sânge focare de infecție.
2. (fiz.) focar, la lentile și oglinzi.
3. ~ grup = interviu de grup care implică un număr mic de persoane similare din punct de vedere demografic, sau participanți care au alte trăsături (experiențe) comune, pentru a determina răspunsul acestui grup și atitudinea pe care o adoptă cu privire la un produs, un serviciu, un concept etc.

intervieva

Parte de vorbire:  vb. tr.  
Etimologie: (fr. interviewer)

1. a supune (pe cineva) unui interviu; a lua cuiva un interviu; (înv.) a intervia.

interviator, -oare

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (intervieva + -tor)

1. cel care ia un interviu; intervievator.
2. jurnalist specializat în interviuri.