Dictionar

Rezultate principale (Intimida):

Intimida

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. intimider)

1. tr. a impresiona puternic (pe cineva).

2. a face pe cineva devină timid.

3. a insufla cuiva teamă, frică; a înfricoșa, a speria.

4. a folosi intimidarea.

5. refl. a deveni timid.

6. a simți teamă, frică etc.; a se speria.

7. tr., refl. a tulbura pe cineva, a-l umple de jenă, confuzie; a (se) încurca, a (se) zăpăci.


Rezultate secundare (Intimida):

Intimidabil, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. intimidable)

1. care poate fi intimidat; susceptibil de a fi intimidat.


Intimidant

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. intimidant)

1. care intimidează, provoacă frică, jenă (ex. un bărbat intimidant).

2. care impune, care inspiră respect (ex. seriozitate intimidantă).


Intimidare

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (v. intimida)

1. acțiunea de a intimida și rezultatul ei; speriere, înfricoșare.

2. acțiunea de a tulbura pe cineva, de a-l face să-și piardă naturalețea; zăpăcire.


Intimidat, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (v. intimida)

1. cuprins de timiditate.

2. care exprimă timiditatea.

3. speriat, înfricoșat.

4. încurcat, zăpăcit.


Bluf

Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. bluff)

1. vorbă spusă (sau acţiune făcută) în scop de intimidare; cacialma.


Blufa

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. bluffer)

1. a intimida, a înşela prin bluf.


Racket

Parte de vorbire: s.
Origine: (engl., fr. racket)

1. stoarcere de bani prin intimidare şi violenţă; extorsiune.


şantaj

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. chantage)

1. faptul de a stoarce cuiva bani, favoruri etc. sub ameninţarea dezvăluirii unui secret compromiţător sau prin alte mijloace de intimidare.


Teroare

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. terreur, lat. terror)

1. frică, groază, spaimă provocată intenţionat, prin ameninţări şi alte mijloace de intimidare.

2. asuprire bazată pe intimidare; timorare.


Timora

Parte de vorbire: vb.
Origine: (timorat)

1. a înspăimânta, a intimida.