Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. invaginer)
1. (despre porţiuni de organe, ţesuturi) a se întoarce spre interior prin invaginaţie.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. invagination)
1. întoarcere a unei porţiuni de organ sau de ţesut spre interior, pătrunzând într-o cută proprie.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. désinvagination)
1. reducţie a unei invaginaţii.
Parte de vorbire: Traducere
Origine:
1. LAT volvatus; vaginatus; vaginifer
2. FR gainé; engainé; engainant; volvé; vaginé
3. EN vaginate; invaginate; vaginiferous; volvate
4. DE mit Scheide; bescheidet; umhüllt
6. HU bocskoros, gombatönkhüvelyes
Parte de vorbire: adj.
Origine: (involua)
1. care s-a întors la stadiul de dezvoltare anterior; care a regresat.
2. (filozofie) care regresează, care nu evoluează pozitiv.
3. (biologie) care nu se dezvoltă normal.
5. (anatomie) care este invaginat, pliat spre interior.
6. (botanică) (despre frunze, petale) care se rulează din exterior spre interior.