Dictionar

Rezultate principale (Iradia):

Iradia

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. irradier, lat. irradiare)

1. tr. a expune un corp acţiunii unei radiaţii.

2. (despre radiaţii) a cădea pe suprafaţa unui corp.

3. intr. a emite radiaţii de lumină, de căldură etc. în toate direcţiile.


Rezultate secundare (Iradia):

Iradiant, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. irradiant)

1. care iradiază lumină, radiații sau căldură.

2. (fig.) care se răspândește în toate direcțiile.


Iradiaţie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. irradiation, lat. irradiato)

1. emisiune de radiaţii (luminoase, calorice sau corpusculare); iradiere; fascicul de raze emise de o sursă.


Halo

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. halo, gr. halos)

1. cerc luminos, colorat, în jurul Soarelui sau al Lunii, datorită prezenței cristalelor de gheață.

2. (p. ext.) cerc luminos difuz în jurul unei surse luminoase.

3. iradiație luminoasă pe stratul fotosensibil al unui material fotografic în jurul unui punct strălucitor, ca urmare a producerii unor reflexii și difuziuni puternice în strat.

4. (fig.) aureolă, nimb.


Incidenţă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. incidence)

1. întretăiere a unui fascicul de radiații cu o suprafață.

2. punctul de ~ = punct în care un fascicul de radiații întâlnește o suprafață; unghi de ~ = unghi pe care îl face un asemenea fascicul cu perpendiculara în punctul de incidență; plan de ~ = planul determinat de fasciculul incident și normala în punctul de incidență.

3. situație a unei propoziții incidente.

4. (biol.) prezența unui caracter, normal sau patologic, într-o populație oarecare.

5. (med.) totalitatea cazurilor de îmbolnăvire provocată de o boală infecțioasă într-un interval de timp, raportată la populația totală.

6. (în radiologie) situație a corpului de iradiat (pentru diagnostic sau terapie) față de sursa de radiații.

7. (fig.) repercusiune, consecință.


Iradiant, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. irradiant)

1. care iradiază lumină, radiații sau căldură.

2. (fig.) care se răspândește în toate direcțiile.


Iradiere

Parte de vorbire: s.
Origine: (iradia)

1. acțiunea de a iradia.

2. expunere a unei substanțe la acțiunea unui flux de fotoni sau de particule.

3. expunere a organismului la acțiunea unor radiații ionizante, în scop terapeutic, diagnostic sau accidental.

4. difuziune a unui impuls nervos de la o zonă la alta.


Rad

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr., engl. rad)

1. unitate de măsură a dozei de radiaţii, echivalentă cu o energie de 100 de ergi, absorbită de 1 g de substanţă iradiată.


Rem

Parte de vorbire: s.
Origine: (engl., fr. rem)

1. unitate de evaluare a efectului biologic al radiaţiilor emise de elementele radioactive, doza primită de un anumit ţesut iradiat astfel încât doza absorbită fie de un rad.