Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. irréalisme)
2. tendinţă de exprimare în artă fără referire la realitate.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. antiréalisme)
1. negare a realităţii obiective, a existenţei şi a legilor sale.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. irréaliste)
1. I. referitor la irealism (școală artistică care se străduiește să nu facă referire la realitate).
2. (cel) care este lipsit de orice simț al realității, care manifestă un spirit lipsit de realism.
3. II. adept al irealismului.