OK
X
-IV
Parte de vorbire:
sufix
Etimologie: (fr. -if, germ. -iv)
1.
„capacitate,
dispoziție,
calitate
a
unei
acțiuni”.
major, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. majeur, major, lat. maior)
1.
(despre
oameni)
ajuns
la
majorat.
2.
principal,
de
mare
importanță.
3.
caz
de
forță
~ă
=
situație,
eveniment
neașteptat
care
împiedică
pe
cineva
să
facă
un
anumit
lucru.
4.
(muz.)
mod
~
sau
gamă
~ă
=
mod
sau
gamă
din
cinci
tonuri
și
două
semitonuri
(între
treptele
III-IV
și
VII-VIII).
5.
(log.)
termen
~
=
predicatul
concluziei
unui
silogism;
premisă
~ă
=
premisa
care
conține
termenul
major.