Dictionar

Rezultate principale (Izomerie):

Izomerie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. isomérie)

1. proprietate a unor substanțe cu aceeași formulă moleculară de a avea însușiri fizice și chimice deosebite, datorită modului diferit de dispunere a atomilor în moleculă.

2. însușire a nucleelor atomice ale aceluiași element chimic de a avea stări de energie și, deci, proprietăți radioactive diferite.

3. (bot.) egalitate a segmentelor analoage ale organelor aceleiași specii.

4. influență egală a factorilor ereditari.


Rezultate secundare (Izomerie):

Stereoizomerie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. stéréo-isomérie)

1. izomerie determinată de aşezarea diferită în spaţiu a atomilor din moleculă.


Desmotropie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. desmotropie)

1. izomerie dinamică în care formele izomere sunt în echilibru, putând fi izolate şi puse în evidenţă.


Electromerie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. électrométrie)

1. izomerie prezentată de doi compuşi chimici care diferă numai prin distribuţia electronilor.


Epimerie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. épimérie)

1. stereoizomerie prezentată de epimeri.


Izomer, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. isomère)

1. (substanţă, organ vegetal) care prezintă izomerie.


Metamerie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. métamérie)

1. diviziune primitivă a mezodermului în metameri.

2. izomerie a doi compuşi chimici, care se deduc reciproc unul din altul printr-o transpoziţie; metamerism.


Stereoizomerie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. stéréo-isomérie)

1. izomerie determinată de aşezarea diferită în spaţiu a atomilor din moleculă.