Rezultate principale (Izomerie):
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. isomérie)
1. proprietate a unor substanțe cu aceeași formulă moleculară de a avea însușiri fizice și chimice deosebite, datorită modului diferit de dispunere a atomilor în moleculă.
2. însușire a nucleelor atomice ale aceluiași element chimic de a avea stări de energie și, deci, proprietăți radioactive diferite.
3. (bot.) egalitate a segmentelor analoage ale organelor aceleiași specii.
4. influență egală a factorilor ereditari.
Rezultate secundare (Izomerie):
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. stéréo-isomérie)
1. izomerie determinată de aşezarea diferită în spaţiu a atomilor din moleculă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. desmotropie)
1. izomerie dinamică în care formele izomere sunt în echilibru, putând fi izolate şi puse în evidenţă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. électrométrie)
1. izomerie prezentată de doi compuşi chimici care diferă numai prin distribuţia electronilor.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. épimérie)
1. stereoizomerie prezentată de epimeri.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. isomère)
1. (substanţă, organ vegetal) care prezintă izomerie.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. métamérie)
1. diviziune primitivă a mezodermului în metameri.
2. izomerie a doi compuşi chimici, care se deduc reciproc unul din altul printr-o transpoziţie; metamerism.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. stéréo-isomérie)
1. izomerie determinată de aşezarea diferită în spaţiu a atomilor din moleculă.