OK
X
izotropie
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. isotropie)
1.
însușire
a
unui
corp
de
a
fi
izotrop.
2.
(biol.)
distribuție,
presupusă
omogenă,
a
proprietăților
oului,
în
toate
direcțiile.
anizotropie
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. anisotropie)
1.
proprietate
a
unui
corp
de
a
prezenta
caracteristici
mecanice,
optice,
electrice,
magnetice
etc.
variate;
eolotropie.
2.
(biol.)
însușire
a
unui
organ
de
a
reacționa
diferit
la
excitații
externe.
anizotrop, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. anisotrope)
1.
(fizică)
care
prezintă
anizotropie;
care
are
proprietăți
diferite
în
funcție
de
direcție;
eolotrop.
2.
(antonim)
izotrop.
birefringență
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. biréfringence)
1.
proprietate
a
unor
medii
de
a
produce,
datorită
anizotropiei
lor
optice,
fenomenul
de
dublă
refracție.
eolotropie
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. éolotropie)
1.
însușirea
unei
substanțe
sau
a
unui
corp
de
a
fi
eolotrop;
anizotropie.