Parte de vorbire: vb.
Origine: (după fr. chiffrer)
1. a reda o idee, un sentiment etc. în mod indirect, simbolic, metaforic; a încurca, a complica.
Parte de vorbire: adj., s.
Origine: (germ. abstrakt, lat. abstractus)
1. adj. gândit în mod separat de ansamblul concret, real.
2. în ~ = pe bază de deducţii logice; exprimat (prea) general, teoretic; (despre un proces de gândire) greu de înţeles; (mat.) număr ~ = număr căruia nu i se alătură obiectul numărat; artă ~ă = curent apărut în artele plastice europene la începutul sec. XX, care se caracterizează prin intelectualizarea, reducţia abstractă şi încifrarea imaginii; abstracţionism.
3. s. n. parte de vorbire provenită prin derivare cu sufixe sau prin conversiuni de la o altă parte de vorbire, având un sens abstract.
4. ~ verbal = substantiv care provine de la un verb, denumind acţiunea acestuia.
5. categorie filozofică desemnând cunoaşterea proprietăţilor esenţiale şi generale.
Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (fr. cryptologue)
1. specialist în criptologie, știința scrierilor încifrate.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (it. enigmistica)
1. știința jocurilor distractive; totalitatea jocurilor distractive bazate pe încifrarea și descifrarea cuvintelor (rebus, monoverbe, criptograme etc.).
2. jocuri de vigilență mentală care propun ghicirea unui cuvânt (frază sau concept), pe baza indicațiilor și aluziilor conținute într-o proză sau text în versuri (puzzle-uri, ghicitori, șarade etc.), sau în figuri geometrice și desene, adesea completate cu cuvinte, silabe sau litere (rebus, jocuri geometrice etc.), sau prin modificarea, conform anumitor reguli, a cuvântului sau a frazei propuse (anagrame, metateze etc.).