Parte de vorbire: vb.
Origine: (după fr. /s’/entrecouper)
1. a (se) încrucişa, a (se) intersecta.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. guillochis)
1. ornament format din linii încrucișate cu simetrie; ornament gravat, în linii întretăiate, drepte sau ondulate, în bijuterie.
2. desen complex din linii drepte, frânte, spirale etc., care formează fondul unor hârtii cu valoare nominală.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. intersecter)
1. a (se) întretăia.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. léontiasis)
1. aspect al feţei prin prezenţa de infiltrate masive, întretăiate de şanţuri naturale.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. prince-de-galles)
1. ţesătură de lână cu linii întretăiate, care formează un fel de carouri.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (v. suspina)
1. faptul de a suspina; suspin, suspinat.
2. respirație sonoră, adâncă și prelungită, provocată mai ales de o durere psihică; oftat.
3. respirație scurtă și întretăiată, care însoțește un plâns puternic; sughiț (de plâns).
Parte de vorbire: s.f. (Muntenia)
Origine: (smârci + -eală)
1. plâns înăbușit și întretăiat (alintat și prefăcut); smiorcăială.